Nu stiu unde am fost in ultimul timp.
Nici macar nu stiu cine am fost, cine sunt acum...
Am hoinarit incercand sa aflu ce se intampla cu mine, dar nu stiam unde trebuie sa ajung.
Nu aveam destinatie, nu ma astepta nimeni la capatul tunelului.
Nici macar bagaje nu aveam; doar teama si poate un pic de speranta.
A fost greu, lung si chiar dureros.
Pentru ca e dureros sa afli cum respiratia iti poate fi luata de spinul unui trandafir.
E cumplit sa te ineci intr`o mare de nesiguranta, stiind ca salvarea ta se afla la doar cativa pasi.
M`am oprit ori de cat ori simteam ca nu mai pot, ori de cate ori imi simteam talpile lipite de pamant, ori de cate ori nu vroiai sa ma lasi sa plec.
Te`am ascultat, mi`am ascultat povestea spusa de buzele tale.
Te`am si crezut o perioada.
Dar m`am trezit, deodata, din nou singura.
Si poate a fost mai bine asa.
Am plans, am tipat, am crezut ca o sa ma pierd din nou, pierzandu`te pe tine..
Dar n`a fost asa.
Am realizat cu greu ca m`ai pierdut doar pentru ca nu ai fost in stare sa ai grija de mine.
Eu am pierdut doar timp, si lacrimi.
Am pierdut nopti visand, si clipe tremurand la atingerea ta.
Mi`ai fost piedica si in acelasi timp mi`ai dat elan sa te las in urma.
Cu fiecare pas pe care il faceam inainte, calcam pe tine si pe toti cei care m`au oprit pentru un moment din drumul meu.
Azi e diferit.
Azi eu nu mai sunt aceeasi.
Azi pot fugi in orice directie, si doar vantul ma mai opreste, sa se joace in parul meu.
Azi nu`mi ajunge un singur sarut.
Azi nu`mi ajunge o singura imbratisare.
Azi te vreau pe tine.
Azi, de fapt,vreau totul pentru mine!