Si plec din nou.

Nu stiu ce sa fac...
Ma pierd in intrebari...
Ma pierd cautand raspunsuri.
Aparentele ma doboara.
Vina nu ma lasa sa traiesc si totusi,
e vina ta.
Par fericita.
De mult nu mai sunt eu.
De mult timp par a fi ceva, cineva ce nu sunt.
Simt nevoia sa te ascult.
Simt nevoia sa te aud, sa`mi vorbesti...
Dar esti mut.
As vrea sa cred ca am surzit de atatea vorbea goale, dar mai am multe de auzit.
Multe.
Ma lasi sa ma framant singura.
Am fost intotdeauna singura, cu toate ca ai fost cu mine.
Imi placea sa te simt.
Iti placea sa ma ai.
Poate ne completam asa, sau nu.
Ai crede ca suntem atat de diferiti incat asta ne atrage.
Dar suntem mult prea la fel si atunci...
Ne iubim?
Cred ca da, poate ca nu.
De unde sa stiu eu ce inseamna dragostea ta?
Cum imi dau seama ca de fapt te iubesc?
Suntem aproape unul de celalalt, dar nu`ti mai simt privirea asupra mea..
Imi place sa cred ca inca te simt langa mine, dar ceva nu mai e acolo, poate tu, poate eu.
Poate niciunul nu mai este acolo unde era odata.
Poate inca te mai vreau.
Poate nu ma mai iubesti.
Poate te voi lasa sa pleci...

Dar eu plec din nou :(:)